Mi-am cusut sfarcurile de buzele tale moi
si mi-am ingrijit talpile desculte de tine.
Respir.

prin gaura cheii…
vene uscate
în carnea mea.
degetele mele,
rădăcini în aer…
pupilele
cu zgomot surd
s-au spart.
linişte.
cineva apoi
l-a numit tată.

Dimineata i-a gasit imbrăţişaţi
într-o chemare fără sfârşit.
Mirosea a iarbă proaspăt strivită
sub trupurile lor.
El îşi făcuse pernă din coapsa ei
ea saruta secundele
râuri cu braţe adânci
lunecând leneşe pe pieptul lui.

S-a innoptat.

Prizonieră-a sărutului dintre punct şi virgulă , sunt !
Geamăt cald si lung îmi eşti…
Simţuri legănate într-un pahar cu vin!
Îţi închin clipe ce nu vor mai veni…

Ateu, cu palme moi de dumnezeu!

Din care anotimp mă vei ajunge,
Îngenuncheată între aşteptări?

Vei poposi pentru-o clipită
Sa-mi sufli caii prin aortă?

Să-mi smulgi vocalele din atrii,
Să-mi fugi cu venele-n secundă,
Să-mi sorbi cuvintele din umbră,
Să-mi picuri cald ,
Să-mi picuri viu ,
Să vreau să fiu şi să nu fiu
O pauză între cuvinte ,
Intre devreme si târziu?

Oh...ti-amintesti?

Oh…ti-amintesti ?..
Ne-am incuiat hohotind, in odaia secreta a ludicului…
Macii ne mangaiau coapsele ,
Fluturii colorau dansul tamplelor noastre,
Miroseam a grau necopt si-a prezent continuu…

Presarata in tot universul a fost afazica-mi durere …
Pe tine insa nu te-a aflat!

linii curbe, linii frânte

Este extrem de frig. Nu-mi mai simt degetele mâinilor. Felinarele îşi aruncă lumina fantomatică peste aleea care-mi poartă paşii. M-a luat de mână... ne plimbăm tăcuţi. In jur natura doarme…numai zgomotul paşilor noştri se ridică molatic de pe asfalt şi se pierde sfios in braţele copacilor dezgoliţi. Ma simt singur, mi-a spus, intr-un târziu. Ştiu, i-am raspuns. Mă cuprinde teama. In zadar ne ducem dorul. Cum putem lupta impotriva incertitudinilor, intr-o lume tributară iluziei?
…mi-l imaginez in fiecare zi aruncând teancuri de maculatură mnezică in Recicle Byn ..mă intreb cum reuşeşte? …ma ceartă…cu voce joasă…calma ...de ce vrei să-mi transmiţi ceva ce ştiu? Îmi ard obrajii, poate de la starea de excitare in care ma aflu de când m-am trezit.

Am lepădat hainele la intrarea in ieri iar acum nu-mi mai doresc decât un umăr pe care să adorm. Mă-ntreb cum să scap de dorul ăsta neindemanatic, care ma scapă din braţe la tot pasul: se-mpiedică, mă calcă-n picioare, mă prăvăleşte-n cascade de lacrimi, mă picteaza-n culori ridicole, se sparge in cioburi ascutite şi-mi secţionează trăirile după bunul lui plac…
Pupilele mi s-au dilatat la maxim …mă privesc cu răutate . Înainte de-a pleca de-acasă mi-am rimelat genele cu sărutul lui. Eşti o proastă, imi strigă o voce răguşită cănd deschid geanta pentru-mi scoate un şerveţel. Ce-i asta? mă-ntreb uimită de spectacolul care se dădea inaintea ochilor mei: apoape toate obiectele din geanta mea purtau pancarde cu lozinci anti-albastru: Uita-l! Nu-l vrem pe B!Destul! Jos Albastrul! Furioasa, bag mâna-n buzunarul in care ştiam că găsesc pachetul cu şerveţele: brusc portofelul face un salt de pe fundul genţii şi cand imi ajunge in dreptul feţei işi deschide compartimentele din care incep să ţâşnească carţi de vizită, carduri, bonuri de benzină….şi toate …strigau in cor innebunite: Noi il vrem pe B! Noi il vrem pe B!

Trag fermoarul genţii cu viteza cu care mi-aş retrage mâna de pe cărbuni incinşi. Închid ochii…trag adânc aer in piept…zâmbesc…învăţ să uit…învăţ să-mi amintesc uitând.